vineri, 16 ianuarie 2009

Conditia femeii in Evul Mediu

De-a lungul Evului Mediu,femeia si-a indeplinit cu prisosinta rolul de procreare.Viata femeii din societatea medievala avea trei aspecte principale:familia,casatoria si religia.Femeile Evului Mediu au fost renumite ca sotii,mame si calugarite,dar au mai fost cateva care s-au indepartat de traditiile acelor vremuri;acelea au fost scriitoarele,poetele,educatoarele si cele care au practicat vrajitoria.In toata perioada aceea situatia femeii era intr-o umbra grea si deasa a pacatului originar.Femeile erau vazute ca fiind inferioare barbatilor si nu se bucurau de afectiunea lor iar,biserica le invata ca trebuie sa fie ascultatoare si supuse tatilor si barbatului lor.Foarte putine femei puteau sa stea linistite acasa,cele mai multe erau nevoite sa munceasca la camp si in acelasi timp sa aiba grija de familiile lor(sa le hraneasca,sa le imbrace).La oras,femeile aveau o varietate de ocupatii:faceau comert,coceau paine,torceau si atat femeile casatorite cat si celelalte erau nevoite sa munceasca pentru a trai si de obicei,erau mai putin platite decat barbatii.Proprietarii erau figuri importante in societate,iar o femeie nemaritata avea drepturi egale cu cele ale unui barbat,dar,din momentul casatorie ea ii ceda pamantul si drepturile sotului ei.Doar la moartea lui avea dreptul la o treime din pamant pentru a se intretine.Casatoria in vremea aceea consta in doua etape.Prima consta in oferirea unui pret pentru mireasa:viitorul ginere ii facea socrului sau un dar(cai,boi,vite,sabii sau sulite).Fata nu trebuia sa fie prezenta la acest schimb,acesta fiind intre doi barbati.Dreptul asupra femeii era transferat de la tata la viitorul sot,fiind imposibil pentru femei sa-si obtina independenta.A doua etapa consta in ceremonia care avea loc abia dupa cativa ani.Pretul miresei ii era oferit acesteia si devenea din acel moment proprietatea ei.Din punct de vedere legal,sotul detinea controlul asupra proprietatii atata timp cat era in viata,doar daca femeia ramanea vaduva proprietatea ii revenea ei.Daca pentru prima etapa a casatoriei,varsta medie era de 7 ani la fete,pentru ceremonierea casatoriei varsta necesara era de 12 ani la fete si 14 ani la baieti.De cele mai multe ori casatoria nu era alegerea femeii,ci era mai degraba determinat de vointa parintilor.Inca de la o varsta frageda femeile erau obisnuite cu gandul ca se vor casatori si erau invatate cum sa se comporte cu viitorii lor soti:cum sa le faca pe plac si cum sa le creasca copii.Era de neconceput pentru o femeie sa-si urmareasca propriile idealuri sau sa aiba dorinte,acestea fiind privilegiile barbatilor.Asadar,femeile erau crescute pentru a se marita,singura lor alternativa fiind internarea intr-o manastire de maici;puteau intra intr-o manastire date de familie,dar puteau intra si de bunavoie,indiferent de varsta.Pentru multe dintre acestea,manastirea era locul in care scapau de saracie,in care li se oferea oportunitatea de a avea o viata pioasa si de a obine o educatie care le era refuzata in lumea exterioara.Aceste femei puternice au impartit locuri de cult cu calugarii si au cautat moduri de a-si ajuta comunitatea.

2 comentarii:

imperfect angel spunea...

nici nu imi pot imagina ce simteau femeile in evul mediu...foarte trist

imperfect angel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.